Prieteni de facebook

De când m-am înscris pe faisbucu' ăsta, m-am procopsit cu vreo 550 de ”pretini”. Cel mai nou prieten (de acum câteva minute) are, la rândul lui, 143 de prieteni. Eu am trimis cel mult 10 invitaţii de împrietenire.

De câte ori unul din cei 550:

• se scarpină,
• vrea să mă joc farmvil,
• îşi schimbă freza în poză,
• şi-a făcut un hoaver nou,
• vrea să semnez o petiţie pentru respectarea drepturilor viermilor de mătase sau pentru interzicerea sexului oral în mijloacele de transport în comun (ca să fie Oradea ”Capitală verde a României”) etc

faisbucu' îmi îngraşă gmailul cu mesaje. Nici nu mai ţin minte câte licheuri am dat, câte petiţii am semnat (şi ”pentru” şi ”împotrivă”) sau cum am ajuns să leg prietenii cu  organizaţii antidrog, pizzerii, saloane de coafură canină sau asociaţii ale cadrelor militare în rezervă...

Prietenul la nevoie se cunoaşte... ”Nevoia” mea era să adun nişte licheuri pe youtube. ”Prietenul” erau cei 550. Aşa de bine au licheit şi au distribuit mesajul meu, încât am reuşit să adun vreo 100 de licheuri! :)

M-am decis să verific cum funcţionează facebook Voi distribui cererea mea pentru pentru like-uri şi rugămintea de a distribui mesajul meu. Însă de data aceasta va avea următoarea formă:

”Ai primit acest mesaj de la un prieten de pe facebook. Conform zodiacului tibetan am intrat în luna Porcului de metal, un semn aducător de noroc şi de fericire. Fă click pe adresa:

http://www.youtube.com/watch?v=Zx3RUODLbGE

şi apoi dă un like pe ”Apreciez”! Trimite mesajul ăsta altor 13 prieteni de-ai tăi de pe facebook şi peste 20 de zile vei primi o veste excelentă! Dacă în 18 zile nu trimiţi mai departe mesajul celor 13 prieteni, vei descoperi că ai pierdut ceva.”

P.S. Dacă te numeri printre cei 100, ignoră mesajul - e pentru ceilalţi 40! :)

Petiţie ANTI

Un prieten de facebook mi-a trimis să semnez o petiţie – Interzicerea fumatului în spaţiile publice închise din Oradea ”Capitala Verde a României”. E o idee excelentă, dar aş vrea să o ”tuninghez” cu nişte adăugiri:

1. Interzicerea comercializării şi a consumului de băuturi alcoolice în toate spaţiile închise şi deschise din Oradea ”Capitala Verde a României”.

2. Interzicerea comercializării şi a consumului de produse alimentare pe bază de zahăr rafinat în toate spaţiile închise şi deschise din Oradea ”Capitala Verde a României”.

3. Interzicerea comercializării şi a consumului de produse alimentare cu conţinut de grăsimi animale şi a celor de tip fast food în toate spaţiile închise şi deschise din Oradea ”Capitala Verde a României”.

4. Interzicerea muzicii în toate spaţiile închise şi deschise din Oradea ”Capitala Verde a României”. Excepţie fac cântecele patriotice şi religioase.

Frunza Elenei Udrea vs. laurii olimpici

Politicienii se înghesuie să felicite sportivii noştri olimpici. Vor să apară alături de aceşti campioni de excepţie, de parcă ar fi avut vreun merit la cucerirea medaliilor. 

Odată la patru ani, vor să se înfrupte din gloria eroilor olimpici, fără să fi împărţit cu ei suferinţa, sudoarea şi sacrificiile acestor oameni de excepţie. Politicienii ne fornăie fraze cu ”patriotism”, ”România”, ”interes naţional”, de câte ori dă bine. De fapt ar trebui să tacă şi să ia lecţii de la oricare sportiv român.

Mă gândesc cu amărăciune la banii spulberaţi de Elena Udrea pe aşa zisa promovare a României.  Mă întreb dacă banii cheltuiţi pe ”Frunza României” nu ar fi fost mai utili sportului nostru, un ambasador al României infinit mai apreciat şi mai eficient! 

Dar dacă fondurile uriaşe împrăştiate primăriilor de comune PDL, pentru terenuri de fotbal în pantă şi săli de sport goale s-ar fi folosit pentru bazine de înot olimpice?! 

Ce s-ar fi întâmplat dacă cei 630.000 de euro ”alocaţi” manifestărilor de Ziua Tineretului de puşcăriabila Monica Iacob Ritzzi, ministru al Tineretului şi Sportului, n-ar fi intrat în campania europarlamentară a Elenei Băsescu, ci ar fi fost direcţionaţi sportivilor olimpici?!

Condiţia fizică a tinerilor de azi, e cu 50% mai slabă decât a celor din România comunistă. Cu toate acestea, niciun guvern de după '89 nu a vrut să priceapă că fiecare leu investit în sport înseamnă un leu economisit la Sănătate, că fiecare tânăr care face azi sport, peste ani şi ani, va însemna un pat de spital mai puţin.

E nevoie de un obraz al naibii de gros ca să foloseşti simbolul torţei olimpice... Se poate compara ”olimpicul” Băsescu cu Nadia? Preşedintele jucător a avut întotdeauna obrazul gros şi tupeu pe măsură.

Din păcate, nu sportivii sunt modelele de succes ale tinerilor din România de azi... 

Băsescu: Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!

Proteza dentară a lui Traian Băsescu s-a dovedit de bună calitate. (O fi tot din Austria). Suspendatul s-a ţinut cu dinţii de scaun şi proteza n-a cedat. Practic, a fost demis, tehnic, nu. Şi-a salvat scaunul printr-o chichiţă inventată special pentru el, introdusă în timpul mandatului. Lipsit de orice fairplay, preşedintele jucător a modificat regulile jocului, în timpul jocului, fabricându-şi un avantaj.  Până la urmă, tot la ”masa verde” a câştigat.

Dacă compar Referendumul din 2007 cu Referendumul din 2012, revenirea lui Băsescu la Cotroceni e lipsită de logică, în general, dar mai ales de logica democraţiei.

• Referendumul de demitere din 2007.
  Numărul persoanelor înscrise în lista pentru referendum: 18.301.309.
  Numarul participanţilor: 8.135.272 (44.45%).
  Voturi valabile pentru demitere: 2.013.099 (24,75%)
  Voturi valabile împotriva demiterii: 6.059.315 (74,48%)
  Voturi nule 62.858 (0.77%).
  
  
  Referendum de demitere 2012.
• Numarul persoanelor înscrise în lista pentru referendum: 17.984.621
  Numarul participanţilor: 8.297.135 (46,13%)
  Voturi valabile pentru demitere: 7.264.819 (87,55%)
  Voturi valabile împotriva demiterii: 923.147 (11,12%)
  Voturi nule: 109.169 (1,31%)
  
  
  În 2007, Referendumul a fost valid, cu o participare de 44,45%. 
  În 2012,  Referendumul nu este valid, cu o participare de 46,13%.
  
  
  În 2007, cu 6.059.315 de voturi împotriva demiterii, Băsescu rămâne preşedinte.
  În 2012, cu 7.264.819 de voturi pentru demitere, Băsescu rămâne preşedinte.
  
  
  Boicotând referendumul, Traian Băsescu a fugit din faţa poporului, pierzând dreptul de a mai invoca interesul naţional sau democraţia.  Nu a vrut să consulte poporul, pentru că ştia foarte bine care ar fi fost rezultatul. Pe el, oricum, nu îl interesează ce vrea poporul. El ştie mai bine ce e bine pentru popor şi pentru România. 
  S-a ascuns în spatele absenţilor şi, ignorând voinţa exprimată a poporului, ţine cu dinţii de scaun. Este comportamentul tipic al unui dictator, care ţine puterea prin orice mijloce, atâta timp cât îi servesc scopul. Băsescu, produsul respingător al politicii româneşti dinainte şi de după 1989, a dat cu tifla poporului. Şi i-a hăhăit un mesaj de adio: ”Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!”

Suspendatul Băsescu şi strategia curvească a boicotului

Oricât încearcă Băsescu să se dea Ioana D'Arc a Constituţiei şi a interesului naţional, tot politician rămâne. Un politician care îşi apără nevoile, neamurile şi scaunul. Şi cum ”politica e curvă”, Suspendatul disperat foloseşte orice mijloc.

Să ne amintim:

Rezultate alegeri prezidenţiale 6 decembrie 2009

TURUL 2 – Băsescu versus Geoană

Prezenţă la vot: 58,02%

Voturi valabil exprimate	Băsescu		Geoană
10.483.815	5.277.068	50,34%	5.206.747	49,66%

Băsescu a câştigat cu 70.321 voturi. Cam 5 milioane de cetăţeni l-au vrut pe Geoană, 5 milioane, pe Băsescu, iar 8 milioane nu l-au vrut pe niciunul dintre ei. Practic, 70.000 de voturi l-au făcut pe Băsescu preşedinte.
Din 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot , 8 milioane nu au votat. Se poate spune că ei nu l-au vrut preşedinte nici pe Geoană, nici pe Băsescu, sau că i-a durut în cot cine e preşedintele României. E normal ca acum cei 8 milioane de absenţi să se considere voturi pro Băsescu la Referendum?

Când a ieşit preşedinte, nu a fost necesar un anumit prag al prezenţei la vot, dar pentru demitere e nevoie de cvorum! Nu prea e logic. Normal ar fi fost ca obţinerea funcţiei şi demiterea din funcţie să se facă după aceleaşi reguli. Pentru a-l salva pe Băsescu, PDL a schimbat regulile refendumului cu puţin înaintea suspendării preşedintelui, iar Guvernul Ponta nu a reuşit să le aducă în starea iniţială.
Dacă Băsescu scapă de demitere, va fi graţie unei şmecherii, printr-o ţeapă, prin fugă din faţa alegătorilor, nicidecum prin întoarcerea la popor pe care o flutura în vremurile lui bune. 

Atunci, în campanie, îi chema pe români să participe la Referendum. Acum, i-ar închide în case.  ”Dacă vreţi să vedeţi un film horror priviţi duminica pe fereastră. O să vedeţi armate de zombi încolonate spre secţiile de vot.”, zice fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Mie mi se pare că tocmai ”armatele de zombi” vor sta acasă, conformându-se ordinelor şi îndemnurilor lansate de strategii PDL. Contingentele de zombi vor sta cu storurile trase, cu televizoarele închise sau blocate pe b1, vorbind în şoaptă şi comunicând cu lumea prin SMS-uri, ca să afle dacă Băsescu a mai rămas preşedinte.

Indiferent de ceea ce spune Suspendatul, boicotarea Referendumului e o strategie curvească, de politician care ţine de scaun, cu dinţii. Chiar şi în cazul unui Referendum valid, Băsescu va susţine că mai multe milioane de români s-au opus demiterii sale, cuplând în mod artificial puţinii susţinători pe care îi mai are la numărul mare al nehotărâţilor, pasivilor, indiferenţilor, absenţilor la vot.

Referendum – despre ce e vorba

Referendum – despre cine şi despre ce e vorba

Referendumul nu e despre plagiatul lui Ponta, nici despre frizura lui Antonescu, nici despre banii lui Voiculescu, nici despre pistolul lui Adrian Năstase. Nu e despre USL, PDL, Parlament, Guvern, economie, criză, nivelul de trai al românilor, contractele ”băieţilor deştepţi”, bordurile lui Videanu, Roşia Montană, Boc, interesul naţional, poşetele Elenei Udrea sau despre creşterea monedei euro şi prăbuşirea leului. Referendumul nu e despre flota dispărută, casa din Mihăileanu, averea lui Mircea Băsescu, mineriade, comunism, viitorul României, EBA sau Bamboo; nu e despre Grecia, relaţiile internaţionale ale României, Angela Merkel, UE, autoritatea instituţiilor statului, independenţa Justiţiei, Curtea Constituţională, democraţie, mogulii presei. Nu e nici măcar despre testamentul mătuşii Tamara.

Referendumul e despre Traian Băsescu, preşedintele jucător. E despre joaca lui cu rolul pe care trebuie să îl aibă Preşedintele Statului, joaca lui cu instituţiile statului, cu Parlamentul, cu Guvernul şi primul ministru, cu partidele politice, cu echidistanţa, dialogul social şi medierea. E despre joaca lui cu bugetarii, cu poliţiştii şi militarii, cu pensionarii, profesorii şi medicii, cu asistenţii maternali şi însoţitorii persoanelor cu handicap. Referendumul e despre joaca preşedintelui suspendat cu sistemul ticăloşit şi corupţia, cu evaziunea fiscală, locurile de muncă şi criza; despre joaca lui cu ziariştii găozari şi cu ţigăncile împuţite, cu leneşii, graşii şi slabii, cu sărmanii dator-vânduţi băncilor. E despre jocul lui cu stenograme, dosare, plagiate şi ”puşcăriabili”.

Referendumul e despre cât de preşedinte a fost jucătorul Traian Băsescu şi despre jocul lui cu vieţile cetăţenilor României. Stop joc!

Adrian Năstase plăteşte

L-am considerat pe Adrian Năstase un mare pericol pentru democraţie şi un arogant fără margini...  După numai doi ani, m-am prins că era doar un mic copil pe lângă Traian Băsescu. 
Încercând să-şi justifice averea, arogantul Năstase ne invita să-i numărăm ouăle la Cornu. La fel de arogantul Băsescu nu ne-a invitat să-i numărăm nimic, pentru că nu e nimic de numărat – averea lui de azi a prins cheag din blugii, cafeaua şi ţigările de contrabandă, a crescut din senin, la fel ca averea fiicelor sale.

Sunt sigur că Adrian Năstase ar avea de achitat o notă de plată foarte consistentă, dar acum plăteşte doar pentru aroganţă.

Nu cred că e o mare victorie a Justiţiei să condamni un fost prim-ministru. Politicienii nu învaţă din asta că Legea e agală pentru toţi. Mai degrabă ei trag concluzia că nici măcar timpul nu te pune la adăpost dacă ai un duşman puternic şi răzbunător, cum e Băsescu.